Ce meritǎ cumpǎrat:
– apartament ȋn bloc interbelic (ante `45)
– casa ȋn bloc `45-`77
– `77-`89
– sau locuinţǎ ȋn ansamblu rezidenţial post `89?

Nu existǎ un raspuns simplu, cǎ sunt prea multe variabile. Putem zice doar ce ştim, trageţi concluzia voi.

Blocuri vechi, multe necunoscute:
Cǎrǎmida se macinǎ ȋn timp ȋn zone cu diferenţe mari ȋntre anotimpuri. Deşi Pantheonul din Roma e din cǎrǎmidǎ şi a stat ȋn picioare multe sute de ani ȋntre reparaţii, ȋn Romȃnia lucrurile stau diferit – cǎrǎmida udatǎ de ploaie şi ȋngheţatǎ (protejatǎ de zugrǎveli şi gleturi sau nu) ȋncepe sǎ se macine la cȃteva zeci de ani de la punerea ȋn operǎ. Am vǎzut blocuri din `40 sǎnǎtoase şi blocuri din aceeaşi perioadǎ ȋn care diblurile pentru mobila de bucǎtǎrie nu stau ȋn pereţi cǎ e cǎrǎmida sfǎrȃmicioasǎ. Depinde de cȃt e de feritǎ fiecare construcţie de umezealǎ şi dacǎ a fost ȋngrijitǎ ȋn exploatare.
Blocurile vechi neconsolidate pe care zguduiala le-a lǎsat intacte se zice cǎ „s-au aşezat”, adicǎ au trecut bine de proba focului şi au imunitatea ȋmbunǎtǎţitǎ. Atenţie la buline – existǎ proprietari iresponsabili care scot bulina, cu toate cǎ e caz penal. Nu ştiu cȃt e de bine gestionatǎ baza de date cu buline roşii de pe site-ul Primǎriei Generale, deci existǎ risc de ţeapǎ la orice tranzacţie.
Am vǎzut ȋn blocuri vechi lucruri fantastice: pe jos ȋn bucǎtǎrii pardoseala cu pişcoturi ceramice originare ȋn stare bunǎ, lifturi şi hidrofoare nemţeşti funcţionale din 1941 fǎrǎ reparaţii, rame de ferestre din lemn care aproape nu s-au curbat. Vǎzut cu ochii mei: foaie de geam ne-termopan de 1,60×1,80m vopsitǎ care stǎtea ȋn balamale de 70 de ani ca la ȋnceput. Lemn stratificat bine uscat, tratat şi vopsit, foaie de geam de bunǎ calitate fǎrǎ valuri de dinainte de epoca geamurilor „float”…

Blocuri din `45-`77
Au fost fǎcute ori de specialişti formaţi ȋn vechea şcoalǎ de arhitecturǎ romȃneascǎ (care a dat nume mari), ori de arhitecţi şcoliţi la Moscova. Unii buni, alţii mai puţin.
Profesorul Cişmigiu de la Arhitecturǎ ȋşi proiectase blocul unde locuia luȃnd ȋn calcul eventualitatea unui dezastru. Blocul existǎ şi acum, e pe Lascǎr Catargiu. La cȃteva zile dupǎ cutremur a ţinut curs ȋn Amfiteatrul Facultǎţii despre principii de proiectare antiseismicǎ.

`77-`89
Aici e o capcanǎ: presupunem toţi cǎ ce e construit dupǎ 1977 s-a fǎcut mai trainic. E adevǎrat parţial – pentru cǎ din momentul cutremurului pȃnǎ la publicarea ȋn Monitor a primelor normative ȋmbunǎtǎţite au trecut timpi ȋn care s-a mai construit (nu am auzit sǎ fi fost interdicţie totalǎ, info incompletǎ). Nu ştiu cȃt, dar un bloc fǎcut ȋn 1977 toamna nu a trecut prin cutremur şi nu a fost fǎcut dupǎ normele severe.
Teoretic, cele fǎcute dupǎ `80 sunt ȋn regulǎ structural – au fost lucrate de echipe ȋn institute de proiectare dotate cu departamente CTC. Problema lor cea mai mare e calitatea finisajelor. Eu am crescut ȋntr-un bloc ȋn care faianţa nu stǎtea mai mult de 2 luni pe peretele dintre bucǎtǎrie şi hol: cǎdea, cǎ peretele ȋn secţiune semǎna cu un S; altfel bine impartit si orientat.
Colac peste pupǎzǎ, primǎriile au acceptat ȋnchideri de balcoane fǎcute dupǎ ureche – cǎ şi de-aia nu seamǎnǎ Mihai Bravu cu Champs Élysées.
Printre blocurile astea veti putea gasi apartamente bine gandite.

`89-prezent
Dezordine, libertate prost ȋnţeleasǎ, autoritǎţi slabe şi corupte. Avem cȃteva blocuri bune şi o mulţime de ţepe. Arhitecţii sunt de toate felurile, ca şi dezvoltatorii sau primarii…

Se fac blocuri pentru vânzare, pentru profitul unor firme       

Materiale de slabă calitate, mâna de lucru la fel.

Concluzia: cȃnd vrei o casǎ ȋntreabǎ ȋntȃi un arhitect, cǎ poate afli ceva nou.

Notǎ 1: Betonul are duratǎ de viaţǎ finitǎ. Cele mai vechi construcţii din beton armat din Occident au fost fǎcute la sfȃrşitul sec. al XIX-lea. Au ȋnceput sǎ dea semne de ȋmbǎtrȃnire.
Notǎ 2: Normativele impun structurilor din Romȃnia mǎsuri care sǎ le permitǎ sǎ reziste la cutremure mai mari decȃt cel din 1977. A avut 7,4 Richter, deci se cere minim 8
Notǎ 3: Cele mai rezistente structuri sunt cele pe diafragme din beton armat şi cele pe cadre. Cele mai puţin rezistente sunt blocurile cu panouri mari de fatada prefabricate.

Din piața imobiliară a Clujului: în ce zone și cartiere vor clujenii să locuiască și care sunt prețurile?

Aflată într-o continuă dezvoltare, piața imobiliară din Cluj pare și în acest an de „neoprit”. Prețurile apartamentelor, atât din municipiul Cluj-Napoca, precum și din împrejurimile sale, nu se dau scăzute, ci dimpotrivă.

Să navighezi prin piața imobiliară a Clujului poate fi o provocare în momentul în care iei decizia să te muți, să îți găsești un nou „acasă”, fie că vrei să închiriezi, fie că te decizi să cumperi.

Și dacă te-ai decis să faci pasul acesta, în ce zonă sau în ce cartier să închiriezi sau să cumperi?

Dacă vorbim despre cele mai căutate cartiere, trebuie să ținem cont de perioada anului. De exemplu, în perioada septembrie-octombrie, când vin studenții în Cluj, foarte mulți sunt cei care caută apartamente sau garsoniere de închiriat în Mărăști, Gheorgheni sau Între Lacuri. Bineînțeles, se caută și în Mănăștur, însă nu în aceeași măsură. 

Cartierul Zorilor este, de asemenea, foarte căutat. În general, studenții străini, în mod special cei care vin la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu, sunt cei care manifestă cel mai mare interes pentru ofertele de închiriere din această zonă.

Ca o completare care explică și ea într-o oarecare măsură dinamica preferințelor pentru anumite zone, de exemplu, studenții străini sunt foarte comozi. Mai exact, dacă avem o ofertă de închiriere pentru un apartament cu 3 camere, în Zorilor, la 600 euro/lună și un apartament cu 3 camere, pe Calea Turzii, poziționat puțin mai sus, dar care este la 400 euro/lună, deși pare contra-intuitiv, cel mai probabil este că nu vor opta pentru apartamentul la 400 euro/lună, deși e posibil ca acesta din urmă să fie în condiții mai bune. Îl vor prefera pe cel din Zorilor deoarece locuind acolo nu vor fi nevoiți să se trezească dimineața cu o oră mai devreme, pentru a reuși să facă un duș, să se îmbrace, să mănânce și apoi să ia un taxi pentru a ajunge la cursuri. Preferă să fie mai aproape de zona de interes, deoarece se pot trezi dimineața doar cu un sfert de oră înainte de cursuri și pornesc liniștiți spre facultate. Însă plătesc mai mult